eu , tu si o mie de cafenele.

Ca ingerii aia draguti ii tin inchisi in poezi. . Ca drama are culoare doar cand doare ceva si filmele proaste-s taiate in cioburi de acadea. Ingeri cu bilete pentru ultimul zbor, ca e timp inaripat cu acte si se pierde lumea mea la un joc mizer de table.Ea era cafeaua mea din fiecare noapte, Azi n-am somn, dar am cafea si n-am ce face cu ea...Si cand n-am chef sa te conving, imi ies din fire si ma plimb, si beat de cofeina simt gustul oricarui zid. Imi amitesc de dame vechi si miresmele fine, imbratiseli si vrajeli fara pic de rusine.Timida, cu un "nu stiu" pe buze eschivez usor si mai sorb din noaptea asta, un pahar jumate gol. Dor? Scuip pe el de dor, n-am chef, ma las purtata, de trotuarele-n sidef, dezvelind zambete, inventand probleme, eu tu si o mie de cafenele...